Senzația ca îți fuge pământul de sub picioare ajunge să fie o descriere fidelă a ceea ce se simte într-un atac de panica. Un șir intreg de senzații apar rapid in corp cu intensități extreme pe care nu crezi ca le poti depăș. Un pericol îți pare iminent.
Ce este Atacul si Tulburarea de Panică?
Simptomele atacului de panică
Cauzele principale
Tratamentul Atacului si Tulburarii de Panica
Un atac de panică este un episod de teroare, o creștere bruscă a fricii, care atinge un vârf în câteva minute, timp in care apare o varietate de simptome psihologice și fizice. Aceste simptome includ frecvența cardiacă rapidă, transpirație, tremurat, respirație accelerata, frisoane, dureri abdominale, dureri în piept, dureri de cap și amorțeală sau furnicături, toate culmineaza cu teroarea unui pericol iminent.
Sunt cunoscute doua tipuri de atacuri de panică: anticipate si neasteptate. Cele anticipate apar atunci când anumite situații sau stimuli le declansează. Dacă te îngrijorezi prea mult in cazul unui examen poti avea un atacuri de panică in zilele dinaintea examenului. De cealaltă parte, atacurile de panică neasteptate, sunt bruste aparent fara motiv evident, apar chiar si in somn, si cel adesea presupun existența unei tulburari de panică atunci cand ele apar in mod brusc si repetat.
Se poate vorbi despre tulburare de panică atunci cand episoadele de atac de panică sunt imprevizibile și recurente. iar după producerea unui atat de panică capacitatea persoanei de a se recupera din anxietate este redusă. Tulburarea de panică face parte din categoria de tulburări de anxietate.
Tulburările de anxietate sunt unele dintre cele mai răspândite tulburări care afectează trei dintre zece persoane în timpul vieții. Ele afectează negativ aspecte semnificative ale funcționării vietii, din cauza comportamentelor de evitare si tind să fie cronice și neîntrerupte. În plus, au un grad ridicat de comorbiditate, trei din patru pacienți cu tulburări de anxietate experimentează cel puțin o altă tulburare mentală în decursul vietii.
Atacul de panică, atunci cand nu este marca a tulburarii de panica, poate apărea în contextul oricărei tulburări de anxietate, al altor tulburări (de exemplu, tulburări depresive, tulburare de stres posttraumatic, tulburări de consum de substanțe) și al unor afecțiuni medicale (de exemplu cardiace, respiratorii, gastrointestinale).
Prin urmare, atunci cand nu se intrunesc criteriile unei tulburari de panică, atacul de panica este un episod atasat altei tulburări.
In trecut, atacul de panică era cunoscut sub diverse denumiri precum sindromul de cord iritabil, activitate cardiacă dereglată sau nevroză anxioasă.
Introducerea tulburării de panică in manualul de diagnostic al tulburărilor psihice DSM (Diagnostic and Statistical Manual for Mental Disorders) este de perioada relativ recentă, a fost inclus in anul 1980.
Intrucât in atacul de panica apar o multitudine de senzații, care sunt resimtite in mod fizic și intens, majoritatea celor care manifestă aceste simptome trec prin cabinete medicale, unde incearcă să caute o boală organică.
Simptomele atacului de panică
Simptomele care pot aparea intr-un atac de panică sunt:
emoționale
- teama de moarte - teama de a-si iesi din minți sau de a face un lucru necontrolat
- un sentiment de detașare de lume (derealizare) sau de sine (depersonalizare)
fizice
- senzația de sufocare
- senzația de strangulare - palpitații - tahicardie - disconfort sau durere toracică - transpirații - senzație de leșin sau amețeală - greata sau suferinta abdominală - amorteli sau furnicături - valuri de caldură sau senzație de frig - tremur sau frison.
Debutul tulburării de panică este vârsta medie de 20-24 ani. Un mic număr de cazuri începe în copilărie, iar debutul după vârsta de 45 de ani este neobișnuit, dar poate apărea.
Cauzele atacului de panică
Cauzele dezvoltarii atacurile de panică nu sunt exacte si nici cunoscute. Potrivit literaturii de specialitate factorii genetici, biologici si psihologici sunt prezenti.
Factorii genetici Tulburarea de panică apare deseori în familii, dar nu știe sigur de ce unii membri ai familiei dezvolta tulburarea în timp ce alții nu vor dezvolta,
Factorii biologici Sunt studiate părți ale creierului și anumite procese biologice care pot juca un rol crucial în frică și anxietate. Atacurile de panică par a fi alarme false în care instinctele tipice de supraviețuire ale corpului nostru sunt activate fie prea des, fie prea puternic, fie o combinație a celor două.
Factorii psihologici Ooamenii dezvolta scheme emoționale și cognitive care se activează automat în situații similare sau asociate cu experiențele din primii ani de viață și se pot îngrijora pentru propria protecție de sentimente dureroase și potențial vătămătoare.
Se poate vorbi despre factori declanasatori ai atacului de panica. Atacurile de panică pot fi declanșate de o multitudine de evenimente precum:
- stres major precum un job stresant, presiuni financiare,
- conducerea masinii sau utilizarea trasportul public din care crezi ca nu poti iesi,
- evenimente si inteactiuni sociale,
- fobii cunoscute cum ar fi agorafobia (frica de spații aglomerate sau deschise), claustrofobia (frica de spații mici) și acrofobia (frica de înălțime),
- amintiri ale experiențelor traumatice,
- starea de boala si multimple boli cronice, cum ar fi bolile de inimă, diabetul, sindromul intestinului iritabil sau astmul, durere cronică,
- abuzul de consum de la droguri, alcool, cofeină,
- medicamente și suplimente
- probleme ale glandei tiroide.
Evoluția obișnuiată, în cazul în care tulburarea de panica nu este tratată, este cronică, dar ondulatorie. Unele persoane pot prezenta recidive periodice alternand cu ani de liniste între episoade în timp ce alțele manifestă simptomatologie care se agraveaza cu timpul.
In experienta proprie de lucru cu persoanele care prezinta atac de panica, acestea au deja o stima si incredere de sine mult scazute, iar declansarea fiecarui atat de panica intretine acest cerc vicios.
Tratamentul Atacului și Tulburarii de Panică
Metodele de tratament al atacurilor si tulburării de panică sunt urmatoarele:
- psihoterapia - medicația - combinație intre cele două.
Psihoterapia este în măsura sa rezolve problema de fond, pentru că medicația va adresa controlul și ameliorarea simptomelor apărute și este acompaniata de efectele adverse și dependenta pe care o poate crea. Medicația si psihoterapia se vor suprapune în multe cazuri. Întotdeauna in cazul tratamentului medicamentos, acesta va fi gestionat de catre medicul psihiatru chiar dacă, concomitent, persoana urmează psihoterapie.
Întrucat un atac de panică poate fi un episod atașat altei tulburari, precum tulburări anxioase, tulburari depresive, tulburarare de stres post-traumatic, tulburari de consum de substante, procesul psihoterapeutic va urmari atat atacul de panica cat si tulburarea careia ii este atasat atacul de panică.
Tipurile de psihoterapie despre care s-a studiat cel mai mult, care sunt derulate de regulă față in față, în formă individuală și în grupuri sunt:
- psihoeducație
- psihoterapie cognitivă-comportamentală (CBT)
- psihoterapie de susținere/suport
- psihoterapie somatica
- psihoterapie focalizata pe emoții
- psihoterapie psihodinamica
Forma de terapie poate fi aleasă în funcție de preferință și obiectivele personale, dar și de severitatea simptomelor sau de momentului de debut al atacurilor de panică. Psihoeducația este general utilă pentru gestionarea atacurilor de panică, iar grupurile de suport au ca scop menținerea unor rezultate obtinute deja din psihoterapie. Terapiile cognitiv comportamentale urmăresc rezultate măsurabile și pe termen scurt în comparatie cu terapiile psihodinamice in care se poate sta timp îndelungat.
Terapia cognitiv-comportamentala este cea mai extins studiată abordare de tratare a tulburărilor anxioase și de panică si eficacitatea sa dovedită se situează între 75%-90%.
Întrucat atacul de panică prezinta o avalanșă de gânduri negative și comportamente de evitare, terapiile cognitiv-comportamentale urmăresc în principal și cel mai bine restructurarea cognitivă si modificarea comportamentală orientate în momentul prezent.
Terapia cognitiv comportamentala este o terapie diversa, cu o suită de interveții terapeutice unificate cu scopul de a ajuta persoana: să-și reevalueze convingerile, să-și restructureaze gândurile negative și credințele disfunctionale, să-și schimbe lentilele negative pe care le folosea in relația cu lumea și cu sine, să învețe noi comportamente sănătoase, să învețe tehnici de relaxare, de gestionare a stresului, de rezolvare de probleme. Deoarece stresul reprezintă un factor principal de declanșare și menținere a atacurilor de panică, este necesară creșterea capacității de a gestiona stresul în situații de zi cu zi prin învatarea unor noi moduri de gândire si comportament axate pe rezolvarea de probleme.
Medicatia cuprinde cateogriile de:
- benzodiazepine - antidepresive - inhibitori ai recaptarii serotoninei.
Este stiut ca terapia cognitiv-comportamentală trateaza sau vindeca tulburarea de panică cu rezultate stabile si pe termen lung in comparatie cu medicamentele care ofera o ameliorare temporara a simptomelor, iar întreruperea medicației poate duce la o recidivă substanțială a simptomelor de panică.
Terapiile CBT urmaresc modul in care persoana afectata gandeste si reactioneaza si sustin schimbarea tiparelor de gandire negativa sau catastrofica care intretin anxietatea si tulburarea de panica.
În ultimele decenii, cunoștințele despre natura, cauzele și cele mai bune practici pentru gestionarea tulburărilor de anxietate și panica s-au extins dramatic. Există dovezi considerabile care susțin rolul ambilor factori, atat psihologici (de exemplu, comportamente de evitare experiențială, părtinirea în atenție și memorie, amintirile experiențelor traumatice, învățarea schemelor cognitive dezadaptative, trăsăturile de personalitate) cat si biologici (de exemplu, genetica, efectele neurotransmițătorilor, modificări endocrine, activitate în regiunile creierului etc.) în aparitia și menținerea tulburărilor de anxietate si panică.
Asadar, nu ignora aparitia atacurilor de panica cu atat mai mult daca acestea s-au repetat intr-un interval scurt de timp de pana la o luna, pentru ca eperienta de teroare resimtita intr-un atac de panica se poate oricand repeta.
Atacul de panica este momentul in care frica devine coplesitoare. Psihoterapia va ajuta ca sa poti cunoaste mecanismul si cauzele fricii si sa poti regla si depasi aceste stari.
Surse:
Pompoli A, Furukawa T, Salanti G, Imai H, (2016) Psychological therapies for panic disorder with or without agoraphobia in adults: a network meta‐analysis
Barlow, D. H (2007) Psychological Treatments for Panic Disorders, Phobias, and Generalized Anxiety Disorder
Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders: Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, Fifth Edition. Arlington, VA: American Psychiatric Association, 2013
2016 DIVISION 12 of the American Psychological Association
Comments